Adevar sau Provocare ! Ep.1

Grabita si imbracata pe fuga, cauti repede cheile si o intinzi catre birou. E ora  8 si in 30 de minute intri in intilnire. Urci in masina si demarezi hotarata ca astazi sa termini repede ce ai de facut, mai ales ca e vineri si vrei si tu sa te relaxezi. La primul semafor deranj, toata lumea merge la serviciu. Asa ca pui mana pe telefon, anunti ca intarzii si te asezi linistita la capatul kilometrilor de masini ce vor astazi la lucru. La radio canta piesa ta preferata, si fara sa iti dai seama, mintea iti este cucerita de ganduri si amintiri ce se impleteau cu acordurile melodiei tale. Dar ceva parca te curenteaza si cauti sa verifici in ce data esti. Asa-i, astazi se fac 8 ani de cand dragostea a decis pentru voi.15 Noiembrie 2005. In ultimii 3 ani, drumurile insa au fost diferite. Doamne cum au trecut anii astia. Oare ce o face? Oare mai e in oras sau s-a mutat? Oare e singur? Oare el mai stie ca astazi e o zi trista? Ceva te impinge necontrolat si fara rationament sa cauti in telefon numarul lui. Nu ai curaj sa il suni, insa un mesaj nu pare a fi ceva dificil de scris. Corect. Nu pare, mai ales ca ai facut asta de milioane de ori in trecut, doar ca acum totul e greu.

Ar fi atat de multe cuvinte de scris, atat de multe intrebari de pus, atat de multe clipe ratacite, incat nu stii cum se mai scriu mesajele catre el.  Il cauti pe facebook  insa iti amintesti ca nu il mai ai la prieteni. Off, la naiba. Sangele deja alearga prin venele tale cu alta viteza, esti agitata, putin iritata de lipsa solutiilor  si te intrebi simplu “cum naiba de nu mi-a fost dor de el ?” Iti iei inima in dinti si incepi sa scrii primele litere ale sms-ului. “ Buna Mister, mai traiesti?” . Apesi send, apoi arunci telefonul pe scaunul din dreapta de parca ar fi in flacari. Privirea ta deja calatoreste spre alta lume. E lumea in care ai simtit ca iubesti. In care te plimbai cu el de mana ca doi copii indragostiti, in care radeai la orice gluma cu sau fara gust, in care tot ce iti doreai era sa stai cat mai mult cu el, in care hainele te incurcau devenindu-ti dusman atunci cand te asezai linga el, e lumea in care simteai ca traiesti. Obrajii iti devin umezi, iar lacrimile iti intind fardul ca o picatura de apa pe o coala de hartie plina de acoarela. O intrebare iti bate in geam, “ de ce v-ati despartit?”. Te apuci si cauti in memorie precum un bibliotecar in rafturile cu romane, sa vezi exact motivul.  Un zambet iti gadila gura, soptindu-ti cauza hilara pentru care ati spus stop. O banala discutie fara consistenta, in care orgoliile incapatanate s-au data cap in cap, a facut ca astazi sa constati cum poti uita 5 ani din viata ta. Atat ai  stat in bratele lui. Un claxon te trezeste la realitate, incercad sa iti spuna ca e verde si nu esti singura in drum spre job.

Ca niciodata, ajungi la job fara sa iti dai seama, si asta nu pentru ca a fost drumul liber, ci pentru ca mintea ta a consumat ca o nebuna timpul, incercand sa isi gaseasca locul intr-o mare de amintiri cu el. Intri in birou, total abatuta, cu o mina ce poate spune si unui orb ca nu esti conectata la realitate. Trece si intalnirea, din care nu iti aduci aminte nimic, de parca nici nu ai fost acolo, si zapacita iti deschizi laptopul doar pentru simplul fapt ca vrei sa nu te desparti de amintirea lui.

Undeva in poseta, telefonul tipa ca un disperat si tremura din toate butoanele, incercand sa te faca atenta, pentru ca te cauta cineva. Un numar necunoscut incearca sa dea de tine. Cu un sictir aproape de apoplexie, accepti ca esti inca la munca, si raspunzi la apelul ce indrazneste sa te trezeasca.  Apuci sa spui “alo” dupa care esti sah mat.  Totul s-a transformat intr-o secunda si parca o mana venita din alta lumea, te-a insfacat fara ezitare si te-a rapit din prezent aruncandu-te tocmai in trecut. Creierul refuza sa mai lucreze, iar cuvintele se blocheaza unul dupa altul devenind un carambul de balbaieli. Sunt milioane de sunete ce ne par cunoscute, la care reactionam din reflex, insa  acest sunet, pentru tine e mai mult decat un reflex, e ca si cum te-ai nascut cu el, il simti, il stii, il atingi. Trei cuvinte apuci sa auzi, si deja adrenalina iti darama echilibrul facandu-te sa regreti ca nu s-au inventat scaunele de birou cu centuri de siguranta. Este……

 

 

….. maine seara voi continua sa va povestesc!