Adevar sau Provocare Ep. 20 !!!

APASA PLAY APOI CITESTE !!!

 

In jurul tau rumoare. O liniste cumplita a cuprins tot biroul, iar colegii tai asista intepeniti la toata conversatia voastra. Nu au inteles nimic. Si asta nu pentru ca nu au auzit cuvintele lui, ci pentru ca lacrimile iti curgeau pe fata si totul s-a transformat intr-un exercitiu incredibil de sadism pur. De ce sa te opresti acum cand esti atat de aproape de ati trai visul? De ce sa negi cea mai puternica traire ce ai avut-o vreodata? De ce sa fii atat de curda cu tine si cu sufletul tau incat sa poti spune raspicat Nu, unei dorinte ce stii foarte bine ca iti moaie genunchii atunci cand o simti aproape de tine? De ce sa tipi catre sufletul tau ca nu iti pasa de el? De ce sa te arunci in suferinta gandurilor negre? De ce din nou orgoliul?

Privesti ceasul aproape cu ciuda, iar timpul iti spune ca se termina farama cu farama. Te ridici nervoasa, iti arunci in geanta lucrurile si dai sa iesi din birou. In urma ta insa se aude o voce ce iti spune sec si sincer:

–          Fa ce iti spune sufletul!

Te opresti, intorci capul, si cu lacrimi in ochi raspunzi:

–          Am ales deja…

Apoi parasesti biroul. Cu mintea aruncata in necunoascut, pasesti agale spre curtea firmei. Privesti catre trotuar insa nu zaresti nimic cunoscut. Te uiti din nou la ceas speriata ca timpul parca a trecut prea repede. Pe strada din fata ta nu exista nici o masina cunoscuta, nu asteapta nimeni, nu este el. Plansul continua si fara explicatie simti ca plangi acum de ciuda, reprosandu-ti indiferenta de mai devreme. Nu stii ce vrei, nu stii ce iubesti, oare mai stii sa iubesti? Intorci capul catre coltul strazii, de parca raspunsul intrebarilor tale ar fi acolo. Si da, e acolo. La fel cum a fost atatia ani, asa este si acum, rezemat de capota masinii te priveste cum numai el te-a putut privi vreodata. A ramas la fel, neschimbat in atitudine, in priviri, in gesturi. De departe se vede ca tremura, si lacrimile ii stralucesc in lumina soarelui ce loveste in el impingandu-l spre tine.  Se apropie  si incearca sa te ia in brate. Dar acelasi orgoliu deja enervant te face sa ramai stana de piatra. Rece ca un iceberg te uiti la el si incepi sa reprosezi:

–          Ti-am spus sa nu vii. De ce nu ma asculti? De ce te incapatanezi sa intelegi? De ce treci peste dorintele mele?

–          Hmm. Dorinte??

–          Da! Dorinte!

–          Oare care sunt adevaratele dorinte??

Te enerveaza increderea din el. Te stie ca pe o poveste scrisa de el. Nu il poti minti. Insa continui sa incerci!

–          Nu ai de unde sa imi stii dorintele!

–          Corect. Eu pot sa le simt! Iti voi povesti pe drum!

–          Nu vreau sa merg.

–          Te rog!

–          Nu. Vreau sa merg acasa. Si asta pentru ca nu vreau sa te fac sa te simti prost. Ai venit degeaba! Vreau sa ma duci acasa si atat!

–          Ok! Am inteles!

Urcati in masina, insa tu alegi sa stai in spate, in diagonala cu el, exact asa cum stii ca nu ii place, lasandu-i senzatia de taximetrist. Relaxat se urca la volan, da drumul la muzica si porneste. Pe drum, ochii tai sunt lipiti de el. Lacrimile iti siruie pe obraji incet povestind dragostea pentru el. In urechi iti suna acele melodii ce stii ca le iubesti, adrenalina iti este la maxim pentru ca el stie cum iti place sa conduca, mirosul parfumului iti decupeaza imaginatia poza cu poza, totul parca e impotriva ta. Totul se potriveste celor visate de tine. Omul asta e facut sa te aprinda. Si la naiba, prin tot ce face acum, reuseste sa iti dea foc ca un adevarat piroman al dragostei ce zace in tine, nascuta pentru el.

Ajunsa in fata casei, te pregatesti sa te dai jos din masina.

Nu uita sa arunci o privire si aici

http://www.alexmazilu.ro/ 

Foto Alex Mazilu (Multumesc)