Rio de Janeiro – Cidade maravilhosa

Te intampina din avion, iti taie respiratia. Vezi peste tot numai munti, apa, plaja, oras… Iti umbla privirea si n-ai cum sa te opresti. La ce te uiti intai? Jos e plaja, sus e Cristo si avionul tau aterizeaza in apa. Insasi aterizarea in Orasul minunat este multisenzoriala. Te plezneste emoçao si te buseste plansul. Asta mi s-a intamplat mie, evident :D.

E greu sa descrii Rio. Este o experienta in sine, fiecare o traieste cum vrea si cum ii place. Eu am fost la carnaval, am fost si la necarnaval. Este enorm de multa lume pe strazi. Si cand zic enorm de multa, ma refer la furnicare se sute de mii de oameni care canta, danseaza, beau, se saruta si se indragostesc pe strazi. Este o veselie de nedescris, o explozie de culoare si o completa nebunie. Toata lumea canta, toata lumea danseaza si tudo mundo beija. O mare de oameni costumati care se distreaza pana la epuizare si apoi o iau de la capat.

Am vazut si carnavalul oficial, de pe Sambodromo, si m-am convins ca oamenii astia sunt nebuni in cel mai frumos mod posibil. Dar asta e o poveste in sine, pentru o alta data.

Si apoi totul se linisteste, la fel de brusc cum a inceput. Am vazut orasul din spatele nebuniei si s-a transformat intr-o maretie de altitudini, de peisaje si de minuni. Culoarea era acum in cer, in apa si-n copaci. Agitatia de pe strazi s-a inchis in mine si peste tot, peste tot, auzeam numai samba. Orasul ala canta incontinuu, si damn it, oamenii ii danseaza.

Si mai stiti ce? Oamenii din Rio cer pe strazi “Mais amor por favor!”in acelasi fel in care noua (cel putin celor din Bucuresti) ni se cere sa privim cerul. Ei au trecut la next level, si au dreptate, la naiba! Brazilienii au gasit reteta fericirii si se vede pe ei: pe seninatatea pe care o au in priviri, pe usurinta pe care o au in pas, pe zambetul pe care il au pe buze.

By Amelie